Indiferent de câte ori le vedem, valorile naturale excepționale ne lasă mereu fără respirație. În cazul coloniilor din Huda lui Papară, senzația de “fără respirație” se datorează faptului că este vorba de cele mai mari colonii de lilieci din România. În superlativul chiropterologic din România liliecii formează adevărate covoare vii pe tavan, fiind astfel și printre cele mai mari colonii din Europa.
Sigur, cunoscătorii nu au cum să uite că în Huda lui Papară această senzație de “fără respirație” se datorează inclusiv faptului că, pentru a ajunge sub coloniile de lilieci este necesar un pic de înot în apă de sub 5 grade, dar și escaladarea unor cascade semi-înghețate. Evident pe timp de iarnă. Și în echipament de extraterestru, adică costum de neopren, cască, frontale puternice și echipament specific monitorizării și cercetării liliecilor. Cu un ochi mereu la nivelul și culoarea apei, din cauza pericolului de viitură.
În momentul de față știm că Huda lui Papară oferă adăpost adecvat pentru min. 10 specii de lilieci din cele 32 din România (Bücs și colab. 2012, Bücs și colab. 2019), toate fiind protejate prin legislația națională și europeană. Si nu, speciile de lilieci nu sunt protejate doar de dragul protecției, ci și pentru faptul că, prin existența lor, liliecii țin sub control mărimea populațiilor de insecte. Cu alte cuvinte, liliecii ne fac viața mai ușoară, deoarece consumă o cantitate uriașă de insecte. Printre aceste insecte sunt țânțari, molii, păianjeni, precum și specii dăunătoare agriculturii și silviculturii.
Din datele publicate (ex. Bücs și colab. 2012) știm că în Huda lui Papară colonia de maternitate (de vară) include 4.000-5.000 de exemplare a trei specii: liliacul comun (Myotis myotis), liliacul comun mic (Myotis blythii), și liliacul cu aripi lungi (Miniopterus schreibersii). Există studii care atestă faptul că un singur liliac poate să consume peste 2.000-3.000 de insecte într-o singură noapte. Chiar și dacă luăm un mult mai pesimist număr de doar 1.000 de insecte / noapte, ne dăm seama că această colonie de maternitate din Huda lui Papară elimină sute de mii, poate chiar milioane de insecte din peisaj, în nopțile sezonului cald. Dar asta nu este totul, pentru că toamna încep să sosească la peșteră încă vreo 60.000-80.000 de lilieci înfometați, cu gândul la o burtă plină de insecte și astfel la o iarnă liniștită.
Echipele Centrului pentru Cercetarea și Conservarea Liliecilor (CCCL) monitorizează fauna de lilieci din Huda lui Papară doar din 2017, dar primele observații despre coloniile uriașe din perioada de iarnă au fost făcute încă în 1998, de către Dl. Conf. Dr. Ioan Coroiu (Facultatea de Biologie și Geologie, Universitatea Babeș-Bolyai): „După investigațiile din 1998, am ajuns la concluzia că Peștera Huda lui Papară este un sit unicat, atât în România cât și în Europa, din mai multe considerente. În primul rând este cel mai mare adăpost de iarnă (hibernaculum) pentru lilieci din țara noastră și din Europa, cu fluctuații multianuale între 60.000 și 170.000 de indivizi. De asemenea, peștera este și un adăpost de vară (maternitate) pentru câteva specii. Ea trebuie considerată și ca o oglindă a gradului de sănătate a mediului și a biodiversității din zonă, prin faptul că majoritatea liliecilor care se adăpostesc în ea sunt specii sedentare, deci provin de pe o rază de 100-200 km.”
Coloniile de hibernare din Huda lui Papară sunt atât de mari, încât exemplarele nici nu se pot număra în mod clasic, cum o facem în cazul coloniilor de câteva sute de exemplare. Coloniile din Huda lui Papară sunt atât de mari, încât efectiv trebuie să estimăm cam câți metri pătrați ocupă aceste covoare vii pe tavanul peșterii. Iar multiplicând asta cu numărul specific de exemplare pe m2, obținem o estimare finală. De exemplu în 1 m2 de lilieci cu aripi lungi încap aproximativ 2.000 de exemplare. Această specie formează cele mai mari covoare vii pe tavanul din Huda lui Papară, de regulă de peste 15 m2.
Astfel, mărimea coloniilor de iarnă din Huda lui Papară devine pur și simplu incredibilă. În iarna anului 2012 s-au observat 55.200 exemplare de liliac cu aripi lungi (peste 20 m2, Bücs și colab. 2012), iar în iarna anului 2018 aprox. 37.000 exemplare de liliac pitic (Pipistrellus pipistrellus). La acestea se adaugă 3.000-4.500 exemplare de liliac comun și comun mic, precum și una dintre cele mai mari colonii ale liliacului mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum) din România, cu peste 1.100 exemplare (numărate în iarna anului 2018, Bücs și colab. 2019). Astfel ajungem la un total de 76.000-85.000 de exemplare în hibernare, plasând Huda lui Papară în topul peșterilor cu lilieci din Europa.
Diferența mare dintre mărimea coloniilor de vară (4.000-5.000 exemplare) și a celor de iarnă (85.000 de exemplare) din Huda lui Papară ne arată faptul că peștera adună liliecii dintr-o zonă vastă din România într-un loc optim pentru hibernare. Similar, cu sosirea primăverii, Huda lui Papară trimite înapoi spre aceste zone de origine liliecii, ei la rândul lor formând colonii de maternitate în zonele respective și astfel asigurând supraviețuirea populațiilor.
Lucian Macaveiu, fost administrator al ariilor naturale protejate din Munții Trascău, este de opinia că „pe baza importanței internaționale pe care acesta o deține, și ca habitat pentru numeroase specii de lilieci, protejarea Huda lui Papară este, cu siguranță, prioritară. Această peșteră este singura rezervație științifică de pe suprafața munților Trascău, statut ce contravine ideii de amenajare pentru turismul de masă. Înțelegem importanța valorificării turistice a obiectivelor naturale dar și în acest caz trebuie să fim extrem de precauți. De altfel, și legislația națională și europeană pun pe prim plan conservarea și abia apoi alte interese atunci când se referă la arii naturale protejate.”
Pe când colonia de vară ocupă un loc obișnuit în zona intrării peșterii la o înălțime de peste 20 de m, coloniile de hibernare se regăsesc pe toată lungimea galeriei principale. Mai mult, grupările de câteva zeci spre sute de exemplare nu se află doar pe tavan, ci și la înălțimi mai joase, la 2-3 metri de nivelul apei. Iarna orice deranj poate trezi liliecii din hibernare, și astfel să contribuie la consumul accelerat al rezervelor de grăsime acumulate toamna (adică acele insecte consumate). Astfel scade și șansa supraviețuirii periodei fără insecte. Dat fiind faptul că, prin localizarea lor, coloniile de hibernare din Huda lui Papară nu se pot evita, nu se pot ocoli nici cu cea mai mare bunăvoință, acestea trebuie protejate complet de deranjul uman. Din acest motiv și pe baza legislației, activitățile sunt restricționate pe perioada sezoanelor critice în Huda lui Papară, în special pe durata hibernării (15 octombrie – 15 aprilie).
Pe baza importanței pentru lilieci, respectiv a existenței coloniilor uriașe, peștera a beneficiat de o poartă protectivă la intrare, amplasată în cadrul proiectului LIFE+ “Conservarea liliecilor în Munții Pădurea Craiului, Bihor și Trascău”. Amplasată în perioada 2011-2012, poarta a rezistat doar câțiva ani, fiind măturată de o viitură recentă. Aceste viituri devin tot mai frecvente și imprevizibile, astfel accesul în Huda lui Papară, pe lângă autorizațiile legale și echipament corespunzător, necesită și atenție maximă. În orice caz, pentru a păstra coloniile de lilieci din peșteră în topul Europei, și implicit, pentru a asigura continuitatea populațiilor de liliecii într-o regiune vastă, care trece mult peste limitele peșterii, Huda lui Papară are nevoie de protecție maximă.
Surse citate:
- Bücs Sz.L., Jére Cs., Csősz I., Barti L., Szodoray-Parádi F. (2012): Distribution and conservation status of cave-dwelling bats in the Romanian Western Carpathians. Vespertilio 16: 97-113.
- Bücs Sz.L., Gönczi Vass I., Szigeti M., Jumanca M., Dumbravă A.R., Telea A., Crețu G., Csősz I., Jére Cs.: The cave-dwelling bats of Romania: Research and conservation in key European sites. 9th Symposium on Karst Protection, Belgrade, Serbia.
Notă: Activitățile de cercetare și monitorizare a coloniilor din Huda lui Papară, efectuate de către echipele CCCL, se desfășoară pe baza autorizațiilor și avizelor necesare, emise de organele competente din România.
