Foarte probabil la auzul cuvântului “lilieci”, automat mulți se gândesc deja la liliecii care sug sânge, sau chiar la faimosul personaj local, Dracula. Dar din păcate, prea puțini dintre noi știu că în lume există felurite specii de lilieci, unii chiar foarte frumoși, cum sunt cei de culoare portocalie. Sau că există diferențe mari între mit și realitate. În continuare vă prezentăm legendele legate de lilieci, dar și argumente științifice, logica acestor presupuneri, deci cu alte cuvinte adevărul.

_thumb_plecotus_auritus_szilardb

Ce ne spun miturile?

Ce ne spune logica?

Mit #1 Se bagă în părul nostru…

…și vor distruge intenționat coafura noastră impecabilă.

Logica #1

Părul uman are un diametru de aproximativ 0.099 milimetri. Logica ne spune că, dacă liliecii sunt obișnuiți să captureze insecte în zbor pe timpul nopții, atunci trebuie să posede ceva capacitate extraordinară care le permite să se orienteze cu succes  în întuneric, respectiv în orice mediu (peșteră, pădure, etc.). Astfel, nu au cum să nu observe părul nostru. Ba chiar, liliecii uneori reușesc să evite chiar și acele plase care sunt puse special pentru capturarea lor de către cercetători. Indiferent de coafură, nici un liliac nu o să se bage în părul nostru, fie că suntem rockeri, punkeri, sau politicieni pletoși.
Totuși, mitul are la bază o realitate din trecut. Cu câteva sute de ani în urmă, perucile extravagante purtate de femei (şi nu numai) erau nu numai parfumate, ci şi pudrate, cel mai adesea cu praf de orez. Peruca în sine ar fi ușor de evitat de către lilieci, dar praful de orez are proprietatea de a absorbi ultrasunetele emise de ei. Pudrată astfel, peruca devenea invizibilă pentru lilieci. Spre fericirea noastră (şi a liliecilor, cu siguranţă), epoca perucilor grizonate e demult apusă.

Mit #2 ….pentru că sunt orbi!

Trăind în întuneric, sigur nu au nevoie de ochi.

Logica #2

Liliecii sunt mamifere și la fel ca noi, oamenii,  au ochi foarte bine dezvoltați. De exemplu, retina liliacului comun mare adună de 4-5 ori mai multă lumină decât cel uman (Dietrich și Dodt, 1970), indicând faptul că vederea liliecilor este foarte eficientă și în întuneric. Totodată, liliecii nu se orientează exclusiv prin ultrasunete, ci în locurile cunoscute și frecventate mai des (de ex. intrările peșterilor sau alte coridoare de zbor) se folosesc de ochii lor.

Mit #3 Liliecii râvnesc după sânge…

..și astfel ne vânează intenționat.

Logica #3

Dintre cele 1.300 de specii de lilieci care există momentan pe glob, doar 3 specii se hrănesc cu sânge, aceștia trăind exclusiv în America de Sud. Ele se hrănesc cu sângele animalelor, inclusiv a celor domestice. Saliva acestor specii a fost folosită nu demult în experimente legate de tratarea pacienților cu infarct, deoarece această salivă conține un anticoagulant, cu denumirea de …draculină. Experimentele nu s-au soldat însă cu succes, dar important este că liliecii nu o să ne atace pentru sângele nostru. Cât despre speciile de lilieci din Europa, inclusiv cele din România, ele sunt insectivore, consumând de preferință și cu mare apetit cantități imense de insecte dăunătoare.

Mit #4 Liliecii își fac cuib…

…. și distrug pereții caselor noastre.

Logica #4

În primul rând trebuie să știm că adăposturile preferate ale liliecilor sunt cele naturale: peșterile din zone carstice, crăpături și fisuri în stânci, dar și scorburile arborilor bătrâni. Aceste adăposturi nu apar datorită activității liliecilor, ci există, evident, în mod natural: fie prin colaborarea apei cu calcarul (în cazul peșterilor), fie datorită îmbătrânirii arborilor (în cazul scorburilor). Folosirea clădirilor ca adăpost de către lilieci nu este o invazie bine planificată de către aceștia, ci o necesitate datorată dispariției habitatelor naturale, tăierilor intensive de păduri, dar și schimbărilor climatice ce au avut loc în trecutul istoric pe scară largă. Clădirile reprezintă uneori singurele adăposturi disponibile pentru lilieci, în zone fără peșteri sau arbori scorburoși (de exemplu în Europa de Nord).
Esențial este faptul că liliecii nu-și modifică adăpostul ocupat, nu rod polistirenul, nu fac găuri în pereți. Se folosesc exclusiv de spațiile existente, respectiv în cazul mai multor specii, exemplarele nu au nevoie de altceva decât de o suprafață bună pentru a se agăța de tavanul podului respectiv.

Mit #5 Sunt creaturi ale Diavolului…

…și oricum sunt rude cu Dracula.

Logica #5

Liliecii au apărut pe scena evoluției cu peste 50 de milioane de ani în urmă, deci putem afirma, mult mai devreme decât noțiunea de Diavol. Liliecii sunt rezultatul unei evoluții unice, care le-a permis că zboare în mod activ, să se orienteze și să vâneze insecte cu ajutorul ultrasunetelor. Mai multe despre evoluția liliecilor aici.
Dar dacă tot trebuie să legăm liliecii de un personaj fictiv, hai să îi legăm de Batman. Arhicunoscut, justițiar, expert în enșpe arte marțiale, inteligent și extrem de bogat. Își depășește fobia față de lilieci și devine întruchiparea luptei împotriva Răului.

Mit #6 Toți liliecii au rabie…

…și neapărat vor să ne-o transmită și nouă.

Logica #6

Într-adevăr liliecii sunt purtători de rabie, însă un studiu recent arătă că doar 11 lilieci din 12.000 au fost diagnosticați cu rabie (adică rabia se și manifestă), ceea ce reprezintă un procent infim de 0,0009%. Despre decesele provocate de rabia transmisă de lilieci, trebuie să știm că în ultimii 100 ani în Europa doar două persoane (dintre care un cercetător de lilieci, care era, evident, în contact frecvent cu ei) au decedat din cauza mușcăturii unui liliac turbat. La nivel european au fost confirmate 1.085 cazuri de rabie la lilieci, din 1977 până în 2014, majoritatea în Europa de Vest (Danemarca, Olanda și Germania). Semnele rabiei la un liliac sunt următoarele: zborul în timpul zilei (zborul înainte de lăsarea întunericului poate fi normal, de ex. în cazul liliacului de amurg), zborul sau miscările haotice, lipsite de coordonare, ochi tulburi, comportament anormal (de ex. liliecii se apropie de noi). Mai multe informații aici.
În orice caz, important este să apucați liliecii care intră accidental în casa Dvs. doar cu mănuși sau alt material (prosop, cârpă, etc.), pentru a evita o posibilă mușcătură, care indiferent de prezența sau absența rabiei, poate fi dureroasă. Dacă un liliac vă mușcă, vă recomandăm să spălați imediat rana și să o dezinfectați, iar apoi să consultați imediat un medic, care poate să vă recomande efectuarea vaccinării antirabice.