Legislația în vigoare

Cele 32 specii de lilieci din România sunt protejate printr-o serie de legi. Această protecție, respectiv legislație se aplică indiferent dacă coloniile sau exemplarele se află în interiorul sau exteriorul ariilor protejate. Cu alte cuvinte, liliecii se află sub protecție legală pe tot teritoriul României. Această legislație se referă în mod concret la:

Legea nr. 13 din 1993, prin care România aderă la Convenţia privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa (Convenţia de la Berna): România, ca parte semnatară, se obligă să adopte măsurile necesare pentru protejarea vieţii sălbatice şi a biotopurilor caracteristice speciilor de animale şi plante menţionate în anexele legii. Toate speciile de lilieci din ţara noastră sunt cuprinse în Anexele II şi III, ca specii strict protejate sau protejate.

Legea nr. 13 din 1998, pentru aderarea României la Convenţia privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice (Convenţia de la Bonn): Ca semnatară a acestei convenţii, România are obligaţia de a acţiona în favoarea speciilor migratoare şi de a asigura starea de conservare favorabilă a acestor specii. Speciile de lilieci din România, ca şi cele din restul continentului, fiind animale migratoare cu o stare de conservare nesatisfăcătoare, intră sub incidenţa acestei legi, fiind incluse în Anexa II.

Legea nr. 90 din 2000, pentru aderarea României la Acordul privind conservarea liliecilor din Europa (Acordul EUROBATS). Printre altele, părţile semnatare au următoarele obligaţii fundamentale cu privire la adăposturile și habitatele folosite de lilieci, care includ și respectarea rezoluțiilor adiționale, adoptate de părțile semnatare, după cum urmează:

• Art. III(1). Fiecare parte va interzice capturarea, deținerea sau omorârea deliberată a liliecilor, cu excepția cazurilor permise de autoritatea sa competentă;
• Art. III(2). Fiecare parte va identifica acele situri din interiorul ariei sale de jurisdicție, care sunt importante pentru starea de conservare, inclusiv pentru adăpostul și protecția liliecilor. Având în vedere, după caz, considerațiile economice și sociale, fiecare parte va proteja aceste situri de distrugere sau de perturbare. În plus, fiecare parte se va strădui să identifice și să protejeze de distrugere sau de perturbare zonele de hrănire importante pentru lilieci;
• Art. III(3). Atunci când se va decide care habitate să fie protejate pentru scopuri generale de conservare, fiecare parte va da importanța cuvenită habitatelor ce sunt importante pentru lilieci;
• Art. III(4). Fiecare parte va lua măsurile corespunzătoare pentru a promova conservarea liliecilor și va promova conștientizarea publică asupra importanței conservării liliecilor;
• Art. III(6). Fiecare parte va lua măsuri suplimentare similare, după cum consideră necesar, pentru a proteja populațiile de lilieci pe care le identifică ca fiind supuse unui pericol, și va raporta despre măsurile luate, în conformitate cu art. 6;
• Art. IV(1). Fiecare parte va adopta și va pune în aplicare măsuri juridice și administrative, după cum este necesar, în scopul asigurării eficienței prezentului acord;
• Art. IV(2). Dispozițiile prezentului acord nu vor afecta în nici un mod dreptul părților de a adopta măsuri mai stricte referitoare la conservarea liliecilor;

În completarea acordului EUROBATS respectiv Legii 90/2000, în cadrul întâlnirilor statelor semnatare, au fost elaborate și acceptate rezoluții, care specifică aspecte cu privire la modalitatea protecției speciilor de lilieci, respectiv: Rezoluțiile 4.3/2003 și 7.6/2014, cu privire la liniile directoare în protecția și managementul habitatelor subterane identificate ca importante pentru lilieci; Rezoluția 4.6/2003 și 5.5/2006, cu privire la capturarea și cercetarea liliecilor; Rezoluția 6.5/2010, cu privire la liniile directoare în etica cercetării liliecilor și metodelor aplicate în munca de teren;

Legea nr. 49 din 2011 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, cu scopul de aplicare în legislaţia naţională a Directivelor Consiliului Europei 92/43/EEC şi 79/409/EEC. În Anexa III a Ordonanţei sunt menţionate speciile pentru conservarea cărora este necesară desemnarea unor arii speciale de conservare şi arii de protecţie specială avifaunistică. Dintre speciile de lilieci din România, 13 sunt menţionate în Anexa III: cinci specii ale grupului liliecilor cu potcoavă (Rhinolophidae), șapte din grupul liliecilor cu nas neted (Vespertilionidae) și una din grupul liliecilor cu aripi lungi (Miniopteridae). În conformitate cu Directiva Habitate, siturile unde se regăsesc aceste specii trebuie protejate sub egida rețelei Natura 2000, respectiv administrate în concordanță cu necesitătile ecologice ale acestor specii.

Conform Art. 33(1) al Legii 49/2011, se impun o serie de măsuri protective pentru toate speciile de lilieci din România, semnalate ca specii de interes comunitar, respectiv “Microchiroptera”, în Anexa 4A al legii. Conform Art. 33(1) “pentru speciile de plante şi animale sălbatice terestre, acvatice şi subterane, prevăzute în anexele nr. 4A şi 4B, cu excepţia speciilor de păsări, şi care trăiesc atât în ariile naturale protejate, cât şi în afara lor, sunt interzise “a) orice formă de recoltare, capturare, ucidere, distrugere sau vătămare a exemplarelor aflate în mediul lor natural, în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic; b) perturbarea intenţionată în cursul perioadei de reproducere, de creştere, de hibernare şi de migraţie; d) deteriorarea şi/sau distrugerea locurilor de reproducere ori de odihnă”. Atragem atenția că prevederile de protecție din Art. 33(1) se impun indiferent de locația speciilor și exemplarelor, respectiv în orice peșteră, indiferent de categoria de protecție sau clasă stabilită.

Ordinul de Ministru nr. 656/2014 privind aprobarea Planului regional de acţiune pentru managementul speciilor de lilieci Rhinolophus ferrumequinum, Rhinolophus hipposideros, Myotis myotis, Myotis oxygnathus, Myotis bechsteinii, Barbastella barbastellus, Miniopterus schreibersii. În conformitate cu detaliile din OM 656 din 2014, pe teritoriul siturilor Natura 2000 ROSCI0002 Apuseni, ROSCI0008 Betfia, ROSCI0062 Defileul Crişului Repede – Pădurea Craiului, ROSCI0240 Tășad, ROSCI0253 Trascău există o serie de adăposturi subterane în care se impune limitarea accesului antropic în perioadele critice, respectiv în perioada de hibernare și cea de maternitate.

Pe lângă aspectele legislative, protecția liliecilor din România trebuie să țină cont de existența Listei Roșii IUCN, elaborate pentru fiecare specie în parte, cu analiza factorilor de amenințare, respectiv având ca rezultat încadrarea speciilor într-o categorie de amenințare, și indicând trendul populațiilor. Dintre cele 32 specii de lilieci din România, 3 sunt incluse în categoria de specii vulnerabile (VU), 5 specii în categoria amenințat moderat (NT), iar 12 specii sunt semnalate ca având populații în scădere și alte 9 specii cu trend necunoscut. IUCN recomandă protecția acelor situri, inclusiv peșteri, unde prezența acestor specii este demonstrată.

Tabelul 1. Specii de lilieci din România, respectiv legislația internațională și națională cu privire la protecția acestora. Numerele romane se referă la numărul anexelor din legislația respectivă, simbolul “+” denotă prezența speciei respective în respectivul act normativ.

Tabelul 2. Specii de lilieci din România, respectiv statutul lor de conservare la nivel global și European. Conform IUCN: NT = amenințat moderat (near threatened), LC – cu risc scăzut (least concern), DD – date insuficiente (data deficient), VU – vulnerabil (vulnerable).