Dacă ați stat vreodată pe malul Dunării în regiunea Porților de Fier și ați privit spre celălalt mal, părea să fie la o distanță de braț. În unele puncte, Dunărea are o lățime de doar 150-200 de metri. Acum imaginați-vă că liliecii zboară. Zboară repede și cu un scop clar. Ei cunosc zona mai bine decât oricine altcineva. Granițele țărilor? Fără semnificație! Ospăț de noapte din insectele pe celălalt mal? Pune-mă pe listă!

Da, liliecii migrează între Serbia și România, uneori chiar peste Dunăre. Ei își petrec vara în Serbia, dar hibernează în peșterile din sud-vestul României. Primele astfel de observații au fost făcute în 2014, în peșterile din Parcul Național Semenic – Cheile Carașului. De atunci, s-au observat liliecii sârbi în hibernare și în alte două arii protejate din România: Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița și Parcul Natural Porțile de Fier.

Până acum totul bine. Și acum un pic de context.

Toate cele cinci specii europene de lilieci cu potcoavă (Rhinolophus) sunt amenințate de mai mulți factori, inclusiv deranjarea directă în adăposturile lor, care pot fi peșteri sau clădiri. În urma acestor factori, toate cele cinci specii au populații în scădere conform IUCN. Liliacul cu potcoavă a lui Méhely (Rhinolophus mehelyi) este tot clasificat ca vulnerabil. Liliacul cu potcoavă a lui Blasius (Rhinolophus blasii) este tot cel mai rar liliac cu potcoavă din Europa. Regiunea Porților de Fier este un hotspot sub-mediteranean de biodiversitate, cu mai multe colonii uriașe de lilieci de importanță continentală, atât în ​​România, cât și în Serbia.

Cu toate acestea, în raport cu importanța și dimensiunea acestor colonii, aici s-a realizat doar puține activități de conservare activă a liliecilor. În 2014-2015 a avut loc deja un proiect care vizează îmbunătățirea conservării speciilor de Rhinolophus în regiune, dar numai în România. Au fost descoperite noi colonii, inclusiv pentru liliacul cu potcoavă a lui Méhely. Recomandările pentru protejarea acestor colonii au fost trimise la administrațiile ariilor protejate. Proiectul a fost finanțat de Conservation Leadership Program, un parteneriat de ONG-urilor globale, care vizează abordarea conservării naturii în această lume modernă aflată în schimbare.

Ajungem în 2018, când în timpul unui proiect finanțat de Columbus Zoo & Aquarium, și care vizează speologii, echipa română a capturat în zona Semenic un liliac cu aripi lungi (Miniopterus schreibersii), care purta un inel din Serbia. Aparent, nu numai speciile de Rhinolophus migrează între Serbia și România. În continuare au fost descoperite mai multe colonii, dar protecția lor tot nu reflecta importanța continentală.

Avansăm repede spre iarna 2021….

Pandemie în plină desfășurare. Mass-media acuzând liliecii sau alte animale sălbatice. Oamenii cumpărănd cu prioritate hârtie igienică și depozitând mâncare. Dar experții în lilieci din România și Serbia au alte preocupări. Ei pun în aplicare un nou proiect în regiunea Porților de Fier. Centrul pentru Cercetarea și Conservarea Liliecilor și Grupul Myotis pentru Conservarea Liliecilor lucrează împreună cu experți sârbi de la Muzeul de Istorie Naturală din Belgrad. Tocmai au terminat munca de teren din perioada de iarnă. Toate acestea în cadrul unui proiect finanțat încă o dată de Conservation Leadership Program, intitulat în mod corespunzător: Conservarea transfrontalieră a liliecilor cu potcoavă în zona româno-sârbească a Porților de Fier.

Pentru prima dată de la descoperirea din 2014 a liliecilor care purtau inele sârbești în peșterile din România, experții în lilieci din cele două țări efectuează deplasări în teren în mod simultan pe ambele maluri ale Dunării. Scopul lor: îmbunătățirea stării de conservare a liliecilor cu potcoavă din această regiune. De ce? Pentru că dacă există într-adevăr o migrație semnificativă a liliecilor între Serbia și România, atunci protejarea coloniilor doar pe o singură parte a Dunării nu este suficientă. Pentru a atinge un astfel de obiectiv în viitor, proiectul va crea elementele primare necesare unei astfel de conservări transfrontaliere: (1) date științifice precise despre migrația liliecilor în regiune, (2) acțiuni concrete de conservare la cele mai importante peșteri cu lilieci și (3) un public angajat și bine informat de ambele maluri ale Dunării.

Deja în timpul acestei deplasări de iarnă, echipele au făcut descoperiri în ceea ce privește noi colonii de Rhinolophus și au adăugat la numărul tot mai mare de lilieci sârbi cu inele, observate în timpul hibernării în peșterile din România. Acest lucru a continuat în luna mai, în timpul deplasărilor în teren de primăvară, unde am descoperit o nouă colonie tranzitorie de aproximativ 500 de lilieci (R. ferrumequinum, R. euryale și poate R. blasii), respectiv am înregistrat ultrasunete ale speciilor Rhinolophus pe insulele de-a lungul Dunării. Rezultatele sunt, cel puțin, încurajatoare. În prezent, ne pregătim pentru monitorizarea de vară a coloniilor cunoscute din regiunea Porților de Fier, în timp ce căutăm, de asemenea, situri necontrolate anterior și potențiale colonii noi. În total proiectul a vizitat deja mai mult de 50 de locații, fie pentru monitorizare (la colonii cunoscute), fie verificate în premieră pentru noi colonii.

Implementat în perioada 2020-2022, proiectul vizează șase arii protejate majore din regiunea Porților de Fier, dar și zone adiacente acestora, deoarece acestea pot adăposti colonii de lilieci în clădiri. Desigur, proiectul nu ar putea fi implementat fără ajutorul administrațiilor ariilor protejate locale, precum și a cluburilor de speologie cu cunoștințe specifice despre peșterile rar vizitate. Suntem recunoscători pentru efortul lor! Accesați galeria foto a proiectului pe Facebook pentru mai multe instantanee.

Și stați la curent pentru mai multe descoperiri! Urmărește-ne și pe Facebook: Lilieci.ro