Liliacul anilor 2024-2025

Votul se desfășoară până în data de 11 februarie, ora 23:59, iar în 12 februarie vom anunța câștigătorul. Votul se desfășoară inclusiv pe paginile noastre Facebook și Instagram, numărul de voturi pentru fiecare specie adunându-se din fiecare sursă.

Mai jos poți citi despre fiecare specie și să explorezi galeriile foto. Sau poți sări direct la vot aici.

Liliacul mic cu potcoavă

Cel mai mic din gașcă

Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros), cu o greutate de 4-7 grame, nu doar că este cel mai mic dintre liliecii cu potcoavă, dar este și unul dintre cei mai mici din România. În ciuda mărimii, dintre speciile țării, aceasta emite ultrasunetele cu cea mai ridicată frecvență, la 108-114 kHz. Este o specie des întâlnită în subteran, dar nu formează coloni mari. Preferă să vâneze insecte în păduri de foioase și mixte, la marginea acestora, pe pajiști împădurite și în livezi.

Iarna îl putem întâlni în peșteri, galerii de mină sau pivnițe. Pe departe cea mai mare populație de hibernare din România se află în Parcul Natural Grădiștea Muncelului – Cioclovina, cu peste 1.000 de exemplare iernând într-un sistem de 4 peșteri apropiate. În sezoanele calde, liliacul mic cu potcoavă folosește podul clădirilor, de regulă cu temperaturi ridicate de peste 30˚C, unde femelele formează coloniile de naștere. Cea mai mare colonie de naștere a speciei, în România, este formată din 100-150 femele.

Specia este strict protejată și inclusă în legislația națională și europeană. Cea mai mare amenințare pentru colonii este renovarea acelor clădiri care adăpostesc femelele în timpul nașterii. Dacă în cazul acestor renovări nu se ține cont de prezența liliecilor (în sensul păstrării detaliilor originale din podul clădirii), colonia se poate destrăma, sau poate duce la o mortalitate ridicată în rândul puilor.

Liliacul mediteranean cu potcoavă

Un iubitor de căldură

Nomen est omen, liliacul mediteranean cu potcoavă (Rhinolophus euryale) preferă zone cu temperaturi mai ridicate și este prezentă în jurul Mării Mediteraneene. În România cunoaștem colonii cu sute și mii de exemplare în zonele carstice din Banat, Transilvania și Dobrogea. Exemplarele speciei preferă să vâneze insecte în păduri de foioase și în păduri aflate lângă suprafețe de apă, evitând zonele deschise.

Pe timpul iernii specia formează colonii mari în peșteri sau galerii de mină. Cel puțin o colonie a speciei din România este printre cele mai mari din Europe, cu peste 5.000+ exemplare hibernând într-o colonie din Geoparcul Platoul Mehedinți. O altă colonie de hibernare, tot cu importanță continentală, se găsește în Parcul Național Domogled – Valea Cernei, cu peste 1.500 exemplare. Coloniile de vară pot fi în peșteri sau clădiri, fiind alcătuite împreună cu femelele altor specii.

Cea mai mare amenințare la adresa speciei este modificarea mediului subteran pentru turism, dar și deranjarea coloniilor în perioadele de iarnă și vară în aceste locații. În plus, coloniile de naștere localizate în podul clădirilor sunt amenințate de renovările care nu țin cont de prezența speciei și de statutul său strict protejat.

Liliacul mare cu potcoavă

Cel mai mare dintre liliecii cu potcoavă

Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum), cu anvergura aripilor de aproape 40 cm, este una dintre cele mai mari specii de lilieci din România și Europa. Este o specie frecventă în subteran, în România cunoaștem zeci de locații cu colonii de sute de exemplare, rareori cu peste 1.000 de exemplare. Vânează insecte în păduri de foioase, peste pășuni și livezi, cu un zbor lent și aproape de sol sau vegetație.

Liliacul mare cu potcoavă folosește peșteri și galerii de mină pentru hibernare, dar în perioada de naștere, femelele se adună și în podul clădirilor. Unele dintre cele mai mari colonii de hibernare ale speciei, din Europa, sunt în România. De exemplu, în Parcul Național Semenic – Cheile Carașului, se află o colonie de peste 1.600 exemplare, sau la poalele sudice ale Munților Parâng, unde se găsește o colonie cu peste 1.500 exemplare. Cele mai mari colonii de naștere numără 300-400 exemplare.

Coloniile speciei din România sunt conectate prin migrație cu cele din Ungaria și Serbia, prin Câmpia Crișurilor, respectiv prin zonele joase ale Banatului. Migrația din Banat spre Serbia a fost demonstrată clar prin date obținute în perioada 2020-2023, în cadrul unui proiect al asociației noastre. Exemplare cu inele din Serbia au fost observate într-o serie de peșteri din Parcul Național Semenic – Cheile Carașului, Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița și Parcul Natural Porțile de Fier.

Cea mai mare amenințare la adresa speciei este modificarea și fragmentarea habitatelor, și activitățile silvice intensive din păduri de foioase. Ca și la celelalte specii de mai sus, deranjarea exemplarelor în perioada de hibernare, precum și renovarea neadecvată a podurilor clădirilor poate periclita coloniile rezidente.

Selectează favoritul tău și voteaza Liliacul anilor 2024-2025 în România!

Începând din 2020 implementăm și noi sistemul european, unde Liliacul anului se desemnează pentru 2 ani. Momentan la nivel european, Liliacul anilor 2024-2025 este liliacul comun (Myotis myotis), desemnat de BatLife Europe.