Stimați cititori și iubitori de lilieci!
Azi, 6 decembrie 2017, portalul Lilieci.ro împlinește 1 an de activitate. În această perioadă am realizat multe împreună și sperăm că vom continua în acest ritm. Pentru a sărbători această aniversare, vă invităm să luați parte la desemnarea câștigătorului competiției “Liliacul anului 2018” în România.
Acest obicei există în mai multe țări europene, desemnarea având la bază importanța speciei respective pentru mediul înconjurător sau pentru cercetarea liliecilor. Uneori specia este desemnată datorită legăturilor transfrontaliere realizate, de exemplu prin migrația sezonală care nu ține cont de granițele clasice. Totodată, desemnarea are rolul de a populariza specia respectivă în rândul publicului larg. Implicarea publicului este esențială în protecția liliecilor și a mediului, iar șansa de a alege liber este o necesitate universală.
Pentru anul 2017 tot împreună, pe baza votului vostru, am desemnat liliacul urecheat brun ca “Liliacul anului”. În noiembrie 2017 a avut loc o dezbatere scurtă și o preselecție în interiorul comunității experților de lilieci din România, unde am căzut de acord asupra a trei specii de lilieci din România (din totalul de 32). Aceștia au devenit cei trei finaliști pentru a 2-a ediție a competiției. Ei sunt:
Liliacul pitic ……………………
Care încape într-o cutie de chibrit și are un apetit demn de un uriaș
Myotis-ul mare ……………………
Cel care merge foarte des la biserică, dar coloniile căruia sunt amenințate
Liliacul cu potcoavă al lui Méhely
Tipic pentru peșteri, rar și vulnerabil, sub 1.000 de exemplare în România
Concursul se desfășoară până în data de 26 ianuarie 2018, ora 24:00, moment când pe baza voturilor adunate de către fiecare finalist, vom desemna împreună câștigătorul titlului Liliacul anului 2018. Iar în restul anului ne vom concentra eforturile pentru a vă prezenta cât mai multe și diverse informații despre specia câștigătoare.
Mai jos aveți opțiunea de vot, respectiv și mai jos poze și descrieri detaliate despre cele trei specii. Vă invităm să votați pentru favoritul vostru, dar înainte de asta să citiți informațiile despre finaliști. Apoi puteți să împărtășiți această pagină cu alții, împreună cu opinia voastră!
După vot mai stați puțin și explorați conținutul portalului, iar pentru a susține inițiativa Lilieci.ro, puteți să efectuați și o mică donație! Vă mulțumim!
———–
Notă: Mai jos o să vedeți inclusiv fotografii unde liliecii sunt ținuți fără mănuși. Pozele sunt doar ilustrative, respectiv exemplarele sunt ținute de cercetători de lilieci cu experiență mare. La modul general, se recomandă ca liliecii să fie mânuiți doar cu mănuși. Avem și un articol despre ce și cum să faceți în preajma liliecilor.
Selectați favoritul vostru și votați “Liliacul anului” pentru 2018!
Liliacul pitic
Care încape într-o cutie de chibrit și are un apetit demn de un uriaș
Nu este o glumă: liliacul pitic chiar încape într-o cutie de chibrit. Și este o specie care poate fi des întâlnită în mediul urban, coloniile folosind spațiile dintre elementele blocurilor de locuințe, sau chiar tocul ferestrelor, ca adăpost. Sute de exemplare se pot adăposti în spații foarte mici. Iar când ies la vânat de insecte, noapte de noapte, dau dovadă de un apetit uriaș. Un singur exemplar poate să consume într-o singură noapte 2.000 de țânțari, sau chiar și mai mult!
Ca aspect, liliacul pitic este de talie mică, de mărimea degetului nostru mare. Blana sa este de culoare maronie, iar urechile și botul sunt negricioase. Este o specie foarte răspândită, adaptându-se bine la mediul antropic. În perioada de vară coloniile folosesc scorburi de copaci, sau fisuri sub scoarță, dar și podurile clădirilor. În perioada de iarnă hibernează în fisurile zidurilor, în peșteri sau alte adăposturi subterane. În România, specia formează unele dintre cele mai mari colonii de hibernare din Europa, cu covoare vii pe tavanul peșterilor, de mii, uneori de zeci de mii de exemplare.
Galerie foto:
Datorită faptului că liliacul pitic este destul de frecvent în mediul urban, el poate intra în conflict direct cu oamenii, cu locatari sau proprietari de clădiri. Deranjarea adăposturilor sau distrugerile intenționate, neinformate, pun în pericol specia. Similar, un factor de amenințare este folosirea excesivă de insecticide, care prin sursele de hrană ale speciei, ajung în metabolismul liliecilor și duc la o mortalitate crescută. Coloniile uriașe din peșteri (de ex. din peșterile României) sunt amenințate de speoturismul din sezoanele critice. Se recomandă un turism responsabil, respectiv evitarea turismului speologic în perioadele formării coloniilor de hibernare (1 noiembrie – 31 martie).
Conservare:
- IUCN global: LC (cu risc scăzut)
- Trend global: stabil
- IUCN Europa: LC (cu risc scăzut)
- Trend în Europa: necunoscut
Legislație:
- Legea 13/1993 (Convenția de la Berna): Anexa II
- Legea 13/1998 (Convenția de la Bonn): Anexa II
- Legea 90/2000 (Acordul EUROBATS): inclus
- Legea 49/2011 (Directiva Habitate): Anexa IV
Myotis-ul mare
Cel care merge foarte des la biserică, dar coloniile căruia sunt amenințate
Aici trebuie să vă confesăm ceva: Myotis-ul mare nu este o specie de liliac. “Myotis-ul mare” denotă de fapt două specii: liliacul comun (Myotis myotis) și liliacul comun mic (Myotis blythii = M. oxygnathus). Aceste două specii sunt atât de similare, încât doar cercetătorii pot să le diferențieze cu certitudine. Deseori sunt denumite “specii gemene”. Și există o serie de motive pentru care am ales să vă prezentăm aceste două specii ca una: Myotis-ul mare.
Amândouă speciile sunt de talie similară, mari și robuste (de aici venind și denumirea lor comună de Myotis mare), fiind printre cele mai mari specii de lilieci din România. Amandouă au bot lung și lat, respectiv urechi lungi, deși nici pe departe atât de lungi ca liliacul anului 2017. Pe parcursul anului Myotișii mari folosesc adăposturi similare, atât în perioada de vară, cât și în perioada de iarnă. De cele mai multe ori formează colonii mixte, cu exemplare prezente din ambele specii . Adăposturile de vară sunt de regulă în podurile cu temperaturi ridicate (de multe ori de peste 30 grade) ale clădirilor, mai ales ale bisericilor. În România cunoaștem și numeroase colonii de naștere în peșteri. Iarna cel mai frecvent le întâlnim în peșteri, unde fie hibernează solitar, fie formează grupuri de diferite mărimi, de la câteva zeci, la câteva sute de exemplare.
Galerie foto:
Myotișii mari sunt specii antropofile vulnerabile, ale căror populații cunoscute sunt în scădere în ultimele două decenii. Coloniile de naștere din podurile spațioase ale unor clădiri reprezentative (biserici, conace, etc.), sunt afectate semnificativ de renovări care nu țin cont de principiile de conservare a liliecilor. Prin concentrarea efectivelor în puține adăposturi, respectiv ale femelelor și generației următoare, populații întregi depind doar de mila persoanelor sau entităților care efectuează renovarea clădirilor. Asta în ciuda faptului că există o serie de metode care permit atât protecția clădirilor, cât și protecția coloniilor. Turismul speologic în peșterile de importanță chiropterologică, respectiv în sezoanele critice, afectează în mod negativ coloniile prezente. Astfel este nevoie de aplicarea principiilor unui turism speologic responsabil.
Conservare (Myotis myotis):
- IUCN global: LC (cu risc scăzut)
- Trend global: stabil
- IUCN Europa: LC (cu risc scăzut)
- Trend în Europa: stabil
Conservare (Myotis blythii = M. oxygnathus):
- IUCN global: LC (cu risc scăzut)
- Trend global: în scădere
- IUCN Europa: NT (amenințat moderat)
- Trend în Europa: în scădere
Legislație (Myotis myotis, M. blyhtii / oxygnathus):
- Legea 13/1993 (Convenția de la Berna): Anexa II
- Legea 13/1998 (Convenția de la Bonn): Anexa II
- Legea 90/2000 (Acordul EUROBATS): incluse
- Legea 49/2011 (Directiva Habitate): Anexa II și IV
- OM 656/2014: incluse
Notă: evaluările IUCN nu reflectă mereu situațiile actuale. În cazul celor două specii se resimte o puternică scădere în mărimea efectivelor, mai ales în cazul coloniilor din adăposturi antropice, clădiri, poduri de biserici, etc.
Liliacul cu potcoavă al lui Méhely
Tipic pentru peșteri, rar și vulnerabil, sub 1.000 de exemplare în România
Liliacul cu potcoavă al lui Méhely este una dintre cele cinci specii de Rhinolophus din România, respectiv una dintre cele trei specii Rhinolophus de talie medie. Se poate identifica pe baza excrescențelor nazale, tipice pentru aceste specii, ele fiind folosite pentru emiterea ultrasunetelor prin nas. O specie exclusiv cavernicolă și sensibilă, depinde în foarte mare măsură de zonele carstice intacte și protejate.
Specia poate fi întâlnită rar, respectiv exclusiv în peșteri sau alte adăposturi subterane (ex. mine, buncăre părăsite). Vânează într-o varietate de habitate, în păduri de foioase, zone de stepă, păşuni, uneori chiar terenuri agricole, arătând o preferinţă clară pentru habitatele deschise.
Galerie foto:
În România existau în trecut colonii mari (de mii de exemplare) în Dobrogea, dar acestea s-au redus semnificativ la număr în zilele actuale (câteva colonii de zeci de exemplare), datorită extinderii zonelor pentru agricultură și folosirii insecticidelor. Deși colonii și zone de distribuție noi au fost descoperite recent, habitatele preferate ale speciei (păduri de foioase, zone de stepă, etc) rămân periclitate. Specia, fiind foarte sensibilă, poate fi afectată prin deranjarea / degradarea adăposturilor subterane, dar și prin pierderea habitatelor de hrănire (pășuni, pajiști). Populația europeană totală este în jur de 50.000 de exemplare, iar cea din România foarte probabil este mai mică de 1.000 de exemplare.
Conservare:
- IUCN global: VU (vulnerabil)
- Trend global: în scădere
- IUCN Europa: VU (vulnerabil)
- Trend în Europa: în scădere
Legislație (Myotis myotis):
- Legea 13/1993 (Convenția de la Berna): Anexa II
- Legea 13/1998 (Convenția de la Bonn): Anexa II
- Legea 90/2000 (Acordul EUROBATS): inclus
- Legea 49/2011 (Directiva Habitate): Anexa II, IV