Stimați cititori și iubitori de lilieci!
Recent, portalul Lilieci.ro a împlinit 2 ani de activitate, iar Centrul pentru Cercetarea și Conservarea Liliecilor a realizat primul său raport anual pentru perioada 2017-2018. Dar pentru a vă implica și pe voi deja într-o activitate la începutul anului 2019, vă invităm să luați parte, prin votul public obișnuit, la desemnarea câștigătorului competiției “Liliacul anului 2019” în România.
Acest obicei există în mai multe țări europene, desemnarea având la bază importanța speciei respective pentru mediul nostru sau pentru cercetarea liliecilor. De exemplu, BatLife Europe a desemnat liliacul mic cu potcoavă ca specia anului 2018 în Europa. În România, liliacul anului 2017 a fost liliacul urecheat brun, iar în 2018 acest titlu a trecut la liliacul cu potcoavă al lui Méhely. Astfel, momentan suntem la cea de a 3-a ediție a competiției.
În noiembrie – decembrie 2018 a avut loc o dezbatere scurtă și o preselecție în interiorul comunității experților de lilieci din România, unde am căzut de acord asupra a trei specii de lilieci din România (din totalul de 32). Aceștia au devenit cei trei finaliști pentru ediția din 2019 a competiției. Ei sunt:
Liliacul cu aripi lungi
Cel care formează cele mai mari colonii din România
Liliacul cu urechi mari
Cel care apreciază foarte mult pădurile seculare
Liliacul nordic
Cel care îndură cele mai scăzute temperaturi
Votul public se desfășoară până în data de 10 februarie 2019, ora 24:00, moment când, pe baza voturilor adunate de către fiecare finalist, vom desemna împreună câștigătorul titlului Liliacul anului 2019. Iar în restul anului ne vom concentra eforturile pentru a vă prezenta cât mai multe și diverse informații despre specia câștigătoare.
Dedesubt aveți opțiunea de vot, respectiv mai jos puțin, poze și descrieri detaliate despre cele trei specii. Vă invităm să votați pentru favoritul vostru, dar nu înainte de a citi informațiile despre toți cei trei finaliști. Apoi puteți să împărtășiți această pagină cu alții, împreună cu opinia voastră! După vot vă invităm să mai stați puțin pe la noi și să explorați conținutul portalului, iar pentru a susține inițiativele Centrului pentru Cercetarea și Conservarea Liliecilor / Lilieci.ro, puteți să efectuați o donație! Vă mulțumim!
Selectați favoritul vostru și votați “Liliacul anului” pentru 2019!
Liliacul cu aripi lungi (Miniopterus schreibersii)
Cel care formează cele mai mari colonii de lilieci din România
Liliacul cu aripi lungi formează multe dintre cele mai mari colonii de lilieci din Europa în peșterile de România, de exemplu în Huda lui Papară (cu peste 34.000 de exemplare în hibernare), Șura Mare (cu peste 17.000 de exemplare în hibernare), sau Avenul de la Betfia (cu peste 7.000 de exemplare în colonia de naștere).
Este o specie din familia Miniopteridae, cu bot foarte scurt şi frunte bombată. Urechile sunt scurte, triunghiulare şi nu depăşesc vârful capului. Aripile sunt foarte lungi şi înguste, blana de pe partea dorsală este de culoare gri-maronie, uneori maro sau negricioasă. Coloniile cu sute și mii de exemplare ale speciei arată ca niște covoare vii de culoare închisă, gri-negricioasă, pe tavanul peșterilor.
Specie tipic cavernicolă, formează colonii cu o preferință puternică pentru peșteri sau alte locații subterane (de exemplu mine abandonate), pe tot parcursul anului. Astfel, atât coloniile de hibernare (iarna), cât și coloniile de naștere (vara), se formează în subteran. De obicei folosește ca adăpost peşterile cu intrări mari, din regiunile carstice din zona de deal şi de munte. Vânează de preferință în păduri de foioase și migrează sezonal (între adăposturile de vară și cele de iarnă), pe distanțe de 40-100 km.
Adăposturile (peșterile) și habitatele (păduri de foioase) folosite de specie sunt periclitate de activitățile umane, de exemplu prin turism / speoturism în sezoanele critice de iarnă și vară, exploatări forestiere intensive și folosirea insecticidelor.
Conservare (IUCN):
- Statut global: aproape amenințată cu dispariția (NT)
- Trend global: în scădere
- Statut în Europa: aproape amenințată cu dispariția (NT)
- Trend în Europa: în scădere
Legislație:
- Legea 13/1993 (Conv. de la Berna)
- Legea 13/1998 (Conv. de la Bonn)
- Legea 90/2000 (Acordul EUROBATS)
- Legea 49/2011 (Directiva Habitate)
- OM 656/2014
Liliacul cu urechi mari (Myotis bechsteinii)
Cel care apreciază foarte mult pădurile seculare
Așa cum reiese din subtitlu, liliacul cu urechi mari preferă pădurile seculare, dar și alte păduri de foioase mature și valoroase. Această preferință se referă atât la folosirea arborilor scorburoși de către colonii ca și adăpost, cât și la căutarea surselor de hrană în acest habitat. Prezența speciei indică calitatea exceptională a habitatelor / pădurilor folosite.
Specie de talie medie din genul Myotis, având proporțional cele mai mari urechi (de peste 2 cm) din genul respectiv. Blana de pe partea dorsală este brună sau brun-roşiatică și se delimitează clar de partea ventrală, care este bej sau gri deschis/alb.
De regulă în colonii de naștere din scorburi, liliacul cu urechi mari poate fi întâlnit și în peșteri sau alte adăposturi subterane în timpul hibernării, fiind una dintre speciile care tolerează temperaturi scăzute. Dar, în comparație cu liliecii urecheați (da, aceia cu urechi cu adevărat uriașe), urechile speciei sunt de mărime mai modestă. Este o specie sedentară, ce parcurge distanțe între adăposturile de vară și cele de iarnă de doar câțiva kilometri.
Liliacul cu urechi mari este amenințat de fragmentarea și reducerea habitatelor folosite, inclusiv de tăierea arborilor scorburoși. Datorită faptului că specia traversează spațiile deschise cu un zbor la altitudine foarte mică, este predispusă la o amenințare semnificativă din partea traficului pe drumuri. Astfel, pasajele verzi de tip “underpass” sunt de importanță ridicată pentru protecția acestei specii.
Conservare (IUCN):
- Statut global: aproape amenințată cu dispariția (NT)
- Trend global: în scădere
- Statut în Europa: vulnerabil (VU)
- Trend în Europa: în scădere
Legislație:
- Legea 13/1993 (Conv. de la Berna)
- Legea 13/1998 (Conv. de la Bonn)
- Legea 90/2000 (Acordul EUROBATS)
- Legea 49/2011 (Directiva Habitate)
- OM 656/2014
Liliacul nordic (Eptesicus nilssonii)
Cel care îndură cele mai scăzute temperaturi
O specie mai puțin cunoscută, iubitoare de galerii de mină, peșteri și avene de la altitudini mari. Tipică pentru pădurile boreale şi cele montane, în centrul şi sud-estul Europei liliacul nordic este întâlnit în general în zonele montane, uneori la altitudini de peste 2.000 m. Recordul de altitudine din România este de 2.200 m. Hibernează chiar și la temperaturi de -5.5 °C , având colonii de naștere chiar și deasupra Cercului Polar Arctic.
Specie de talie medie, cu blană dorsală de culoare maro-închis/negru, și vârfuri de culoare auriu-deschis, pe spate şi pe frunte. Linia clară de demarcare de-a lungul părţilor gâtului către partea ventrală, este de culoare maro-gălbui deschis. Habitatele caracteristice de hrănire sunt pădurile de conifere sau pădurile mixte, vânând în interiorul şi la marginea pădurilor, dar şi deasupra zonelor umede, a pajiştilor, precum şi în jurul localităţilor. Adăposturile de vară (de maternitate) sunt localizate în diferite părți ale clădirilor, iar cele de iarnă mai ales în peșteri și mine uscate, răcoroase. Este o specie sedentară, cu distanțe mici între adăposturile de vară și cele de iarnă, însă au fost înregistrate și migrații de 100-450 km.
Avem puține informații privind biologia speciei din România, dar foarte probabil este afectată de exploatările forestiere intensive din zonele muntoase, aceste păduri funcționând ca habitate de hrănire. Deși întâlnit de multe ori în adăposturi izolate, greu accesibile, este extrem de vulnerabil și expus în anumite situații, respectiv atunci când în interiorul adăpostului se află la mică înălțime. În adiție, prezența eolienelor poate fi o amenințare, precum și renovarea neadecvată a clădirilor.
Conservare (IUCN):
- Statut global: neamenințată cu dispariția (LC)
- Trend global: stabil
- Statut în Europa: neamenințată cu dispariția (LC)
- Trend în Europa: necunoscut
Legislație:
- Legea 13/1993 (Conv. de la Berna)
- Legea 13/1998 (Conv. de la Bonn)
- Legea 90/2000 (Acordul EUROBATS)
- Legea 49/2011 (Directiva Habitate)
Ok, dacă te-ai decis, atunci poți reveni la secțiunea de vot apăsând AICI.