Liliacul cu urechi mari – Liliacul anului 2019 în România

Stimați cititori și iubitori de lilieci, ați decis! Liliacul anului 2019 în România este liliacul cu urechi mari (Myotis bechsteinii), o specie care apreciază foarte mult pădurile seculare. Dintr-un total de 642 voturi pentru cei trei finaliști, liliacul cu urechi mari a primit 290 (45.2%). Liliacul cu aripi lungi (Miniopterus schreibersii) a primit 149 de voturi (23.2%), iar liliacul nordic (Eptesicus nilssonii) 203 voturi (31.6%). Mulțumim tuturor celor care au votat!

Liliacul cu urechi mari (Myotis bechsteinii)

Cel care apreciază foarte mult pădurile seculare

Așa cum reiese din subtitlu, liliacul anului 2019 în România preferă pădurile seculare, dar și alte păduri de foioase mature și valoroase. Această preferință se referă atât la folosirea arborilor scorburoși de către colonii ca și adăpost, cât și la căutarea surselor de hrană în acest habitat. Prezența speciei indică calitatea exceptională a habitatelor / pădurilor folosite.

Myotis bechsteinii este o specie de talie medie din genul Myotis, având proporțional cele mai mari urechi (de peste 2 cm) din genul respectiv. Dar, în comparație cu liliecii urecheați (da, aceia cu urechi cu adevărat uriașe), urechile speciei sunt de mărime mai modestă. Blana de pe partea dorsală este brună sau brun-roşiatică și se delimitează clar de partea ventrală, care este bej sau gri deschis/alb.

Coloniile formate din 10-20, si mai rar 50 de exemplare, se formează de regulă în scorburi sau alte structuri din arbori (crăpături, etc.), dar și în căsuțe pentru păsări. Coloniile folosesc mai multe scorburi prin rotație, fiecare locație pentru 2-3 zile. În timpul hibernării liliacul cu urechi mari poate fi întâlnit și în peșteri sau alte adăposturi subterane, fiind una dintre speciile care tolerează temperaturi scăzute. Este o specie sedentară, ce parcurge distanțe între adăposturile de vară și cele de iarnă de doar câțiva kilometri.

Liliacul cu urechi mari vânează la altitudini mici, de 1-5 metri, aproape de vegetație, chiar și la nivelul solului în pădurile mature fără strat ierbos, sau în coronament. Are un zbor foarte manevrabil, fiind capabil inclusiv să planeze într-un loc. Urechile mari au rolul detectării foarte precise a sunetelor emise de insectele țintă. În meniul liliacului cu urechi mari intră gândaci, păianjeni, fluturi de noapte, precum și alte specii de insecte tipice pentru păduri, cu un procentaj ridicat de insecte incapabile de zbor.

Legat de prezența speciei în România, în trecut era considerată o specie foarte rară, datorită faptului că cercetările s-au axat în primul rând pe observații vizuale în interiorul peșterilor, unde specia este prezentă doar în sezoanele de hibernare. Cercetările din ultimul deceniu, cu metode adecvate (capturare cu plase chiropterologice în perioada de împerechere la intrarea peșterilor, metode acustice aplicate în habitate de hrănire) au oferit o serie de date de distribuţie noi, prin care s-a evidenţiat prezenţa speciei în aproape toate regiunile ţării.

Liliacul cu urechi mari este amenințat de fragmentarea și reducerea habitatelor folosite, inclusiv de tăierea arborilor scorburoși. Astfel, pentru o conservare reală și durabilă în cazul speciei, se recomandă îmbunătățirea protecției pădurilor de foioase mature, seculare, precum și păstrarea arborilor scorburoși (ex. 25-30 scorburi / ha sau 7-10 arbori cu scorburi / ha). Menținerea lemnului mort în pădure favorizează diversitatea de insecte, dar poate oferi și adăpost pentru exemplarele speciei. Faptul că specia folosește o rețea de scorburi prin rotație, întărește necesitatea protecției unor habitate în ansamblul lor.

Datorită faptului că specia traversează spațiile deschise cu un zbor la altitudine foarte mică, este predispusă la o amenințare semnificativă și din partea traficului pe drumuri. Astfel, pasajele verzi de tip „underpass” sunt de importanță ridicată pentru protecția acestei specii. Similar, păstrarea elementelor lineare de vegetaţie (şiruri de arbori, garduri vii, etc.) menține conexiunea între diferitele elemente de habitat (ex. între zonele de adăpost și cele de hrănire), menținând astfel o permeabilitate generală ridicată în habitat. Ca şi în cazul altor specii de lilieci, este importantă și menţinerea suprafeţelor de apă stătătoare şi curgătoare în păduri sau în apropierea acestora, acestea servind atât ca habitate de hrănire şi surse de apă, cât şi ca rute de zbor.

Literatură recomandată (inclusiv folosită în textul de mai sus):

• Dietz, C., Kiefer, A. (2016): Bats of Britain and Europe. Bloomsbury Publishing, United Kingdom. pp. 400.
• Jére Cs., Bücs Sz. (2013): Liliecii și managementul adăposturilor subterane – ghid metodologic. Elaborat în cadrul proiectului “Conservarea speciilor de lilieci în Munții Pădurea Craiului, Bihor și Trascău” LIFE08/NAT/RO/000504. pp. 40.
• Ordinul de Ministru nr. 656/2014 privind aprobarea Planului regional de acţiune pentru managementul speciilor de lilieci Rhinolophus ferrumequinum, Rhinolophus hipposideros, Myotis myotis, Myotis oxygnathus, Myotis bechsteinii, Barbastella barbastellus, Miniopterus schreibersii
• Paunović, M. (2016): Myotis bechsteinii. The IUCN Red List of Threatened Species 2016: e.T14123A22053752. Downloaded on 04 March 2019. https://www.iucnredlist.org/species/14123/22053752
• Schlapp, G. (1999): Myotis bechsteini. In: A. J. Mitchell-Jones, G. Amori, W. Bogdanowicz, B. Kryštufek, P. J. H. Reijnders, F. Spitzenberger, M. Stubbe, J. B. M. Thissen, V. Vohralík and J. Zima (eds), Atlas of European Mammals, Academic Press, London, UK.

Pentru recapitulare

În noiembrie – decembrie 2018 a avut loc o dezbatere scurtă și o preselecție în interiorul comunității experților de lilieci din România, unde am căzut de acord asupra a trei specii de lilieci din România (din totalul de 32). Aceștia au devenit cei trei finaliști pentru ediția din 2019 a competiției. Ei erau:

• Liliacul cu aripi lungi, cel care formează cele mai mari colonii din România
• Liliacul cu urechi mari, cel care apreciază foarte mult pădurile seculare
• Liliacul nordic, cel care îndură cele mai scăzute temperaturi

Votul public s-a desfășurat până în data de 10 februarie 2019, ora 24:00, moment în care, pe baza voturilor adunate de către fiecare finalist, am desemnat câștigătorul titlului Liliacul anului 2019. Iar în restul anului ne concentrăm eforturile pentru a vă prezenta cât mai multe și diverse informații despre specia câștigătoare, liliacul cu urechi mari. Mulțumim tuturor care au votat și au răspândit știrea!

Dacă doriți, puteși sprijini activitălile noastre aici: https://gogetfunding.com/for-bats-and-their-future/