Dragi copii, la ce vă gândiți când auziți cuvântul lilieci….?
Probabil sunt unii dintre voi care pur și simplu se gândesc la un liliac. Atârnând într‐o peșteră. Alții se gândesc la liliecii vampiri, sau la Dracula, ori Batman. Dar dacă vă spun că liliecii ne ajută să obținem ciocolata, o să mă credeți? Să știți că acest lucru este adevărat!
Mit și adevăr despre lilieci
Liliecii nu sunt păsări, ci sunt singurele mamifere care au un zbor activ. Adică nu planează, ci își folosesc aripile așa cum o fac și păsările. Aripile liliecilor sunt compuse de fapt dintr-o membrană de piele, care se întinde între degetele foarte lungi.
Liliecii au apărut cu 50 de milioane de ani în urmă, iar momentan cunoaștem peste 1.300 de specii. Contrar legendelor, liliecii nu se hrănesc doar cu sânge. Chiar invers, sunt foarte puțini lilieci (mai exact 3 specii din 1.300), care se hrănesc cu sânge. Aceștia trăiesc doar în America de Sud și se hrănesc cu sângele animalelor domestice. Alte specii de lilieci consumă pești, nectar, sau fructe. Cele mai multe specii de lilieci însă, peste 800, preferă să mănânce insecte. De toate felurile: țânțari, molii, fluturi de noapte, gândaci, păianjeni și altele.
Urechile liliecilor recepționează ecoul ultrasunetelor emise și reflectate de pe diverse suprafețe.
Nasul liliecilor este similar în funcție cu al nostru, excepție fiind liliecii cu potcoavă, care emit inclusiv ultrasunetele prin nasul lor.
Dinții liliecilor sunt folosiți de către fiecare specie pentru a măcina insectele savuroase.
Liliecii nu sunt orbi, ba chiar au ochii mai bine adaptați pentru întuneric decât noi, oamenii.
“Aripa” liliecilor este compusă de fapt din degete foarte elongate, printre care este întinsă membrana aripii.
Antebrațul liliecilor este puternic și elongat, fiind o parte esențială a aripii.
Datorită membranei de piele întinse între degete, antebraț, corp și picioare, liliecii sunt maeștri ai zborului.
Picioarele liliecilor sunt mici față de restul corpului și sunt folosite doar pentru a prinde prada sau pentru a atârna pe tavanul adăpostului.
Datorită ghearelor automate, liliecii atârnă fără efort sau consum de energie.
Blana dâ o formă aerodinamică liliacului și are rol de a ține cald animalul.
Pentru a captura aceste insecte, dar și pentru orientare, liliecii folosesc ultrasunete. Noi nu putem auzi aceste sunete, ele având o frecvență ridicată, de peste 20kHz. Liliecii se comportă ca niște radare vii: sunetele emise de ei sunt reflectate de insecte, iar ecoul ajunge înapoi la urechile liliecilor, indicând poziția insectelor. După care liliecii le capturează și le consumă cu mare poftă.
Un alt mit legat de lilieci este faptul că ar fi orbi. Dar liliecii au ochi bine dezvoltați, unii chiar ochi foarte mari. Astfel liliecii sunt capabili să vadă destul de bine, chiar și în întuneric. Dar probabil cea mai răspândită legendă despre lilieci este legată de faptul că s-ar agăța în părul nostru. Adevărul este că acel radar de ultrasunete despre care am vorbit mai devreme, este atât de fin și precis, încât le permite să evite orice obstacol, inclusiv părul nostru. Niciun liliac nu se va băga vreodată în părul nostru.
Cel mai des ne întâlnim cu liliecii în peșteri. Acesta este mediul lor natural, aici formează colonii, și de aici pornesc în fiecare noapte să vâneze insecte. Liliecii din peșteri pot forma colonii, sau pot atârna singuri. În niciun caz liliecii nu își fac cuib, ci doar atârnă agățați de tavanul peșterii. În afară de peșteri, putem întâlni lilieci sau colonii de lilieci în poduri sau pivnițe din clădiri, iar în zonele tropicale putem vedea colonii de lilieci care atârnă ca niște fructe pe copaci. Liliecii din Europa și din România pot folosi și scorburi în arborii bătrâni.
Liliecii din România
În România cunoaștem 32 de specii de lilieci, toate fiind insectivore, adică mănâncă exclusiv insecte. Așa cum este și în alte zone ale Europei, liliecii din România se pot găsi în primul rând în peșteri, în podurile sau pivnițele clădirilor, sau în scorburile copacilor bătrâni. În România se găsesc si unele dintre cele mai mari colonii din Europa, cu aproximativ 100.000 de lilieci. Speciile tipice din peșteri sunt liliacul mare cu potcoavă, liliacul cu aripi lungi sau liliacul comun.
Dar avem și specii tipice de pădure, care vânează și trăiesc mai ales în păduri, cum ar fi liliacul cu urechi mari și liliacul urecheat, care au primit aceste denumiri datorită faptului că au urechi foarte mari. O altă specie din păduri, liliacul cârn, are un nas plat și arată de parcă s‐ar fi izbit de un perete, ca în bancul acela cunoscut de toți? Sigur nu s-a izbit însă, pentru că si el are acel radar foarte sensibil cu care evită orice obstacol.
Specii rare în România sunt de exemplu liliacul uriaș de amurg, care este cea mai mare specie de liliac din România, cu anvergura aripilor de aproape jumătate de metru, sau liliacul nordic, care are o blană foarte frumoasă, cu nuanțe aurii.
Dar ce importanță au liliecii pentru noi?
Liliecii care consumă fructe sau nectar contribuie la răspândirea semințelor și a polenului, exact ca și albinele. Adică liliecii consumă fructele, după care zboară pe distanțe mari, iar semințele vor ajunge prin guano într‐o zonă nouă, unde poate să crească apoi planta respectivă. Astfel liliecii ajută, inclusiv în procesul de polenizare, peste 450 de specii de plante tropicale, printre care și cele care ne oferă bananele, mango, avocado, și să nu uităm de arborele de cacao. Datorită liliecilor din zona tropicală, putem produce cacao și ciocolată.
În al doilea rând, și aste ne privește și pe noi, cei din România, liliecii care preferă să consume insecte, le consumă în cantități uriașe. Insectele consumate sunt de multe ori dăunătoare pentru agricultură și silvicultură, dar și pentru viața noastră. Liliecii consumă țânțari, molii, păianjeni, gândaci și multe alte insecte. Un singur exemplar al liliacului pitic (cea mai mică din România) consumă cam 2.000 de țânțari pe noapte. Ca și exercițiu la ora de matematică, puteți să calculați câți țânțari consumă o colonie de lilieci pitici de 200 exemplare, din 1 aprilie până în 31 octombrie. Suma vă va face să apreciați munca liliecilor.
De ce protejăm liliecii și ce pot face eu pentru a-i proteja?
Avem nevoie de protecția liliecilor pentru că peste tot în lume, inclusiv în Europa, mai multe colonii cu milioane de lilieci au dispărut. Din cauza tăierii pădurilor, turismului din peșteri, ba chiar și din cauza folosirii lor ca surse de hrană. Da, ați citit bine, de exemplu în zonele tropicale oamenii consumau și poate mai consumă și acum lilieci. În Europa, în anii 50-60’, mai multe specii de lilieci au dispărut aproape complet. Acestea sunt motivele pentru care momentan liliecii sunt protejați prin mai multe legi, inclusiv la noi în România.
Cel mai simplu lucru ce-l putem face pentru lilieci este să răspândim adevărul despre ei. Dacă un prieten se teme că liliecii o să se bage în părul lui, atunci să‐i explicăm că acest lucru nu este posibil. Sau dacă un vecin se plânge că liliecii i‐au mâncat slănina afumată din pod, atunci să‐i explicăm că liliecii de la noi mânăncă doar insecte.
În excursii, mai ales în peșteri, este important să evităm coloniile, ca să nu-i deranjăm. Nu trebuie să iluminăm direct coloniile, să facem zgomot în peșteră sau să atingem liliecii, pentru că toate acestea îi afectează și poate, din cauza noastră, nu vor supraviețui perioadei de iarnă.
Dacă doriți, puteți ajuta liliecii din orașe prin crearea unor căsuțe de lilieci, cu care să înlocuim acei arbori bătrâni cu scorburi, care au fost tăiați. Sau mai bine haideți să protejăm noi acești arbori bătrâni, ca să nu mai fie tăiați!