Liliacul anilor 2026-2027 în România: liliacul cu aripi lungi

Liliacul cu aripi lungi este tipic cavernicol: formează colonii exclusiv în peșteri sau alte locuri subterane, de exemplu în galerii de mină, pe tot parcursul anului. Astfel, atât coloniile de hibernare (iarna), cât și coloniile de maternitate (vara), se formează în subteran. Specia formează multe dintre cele mai mari colonii de lilieci din Europa în peșterile din România, de exemplu în Peștera Huda lui Papară (cu peste 34.000 de exemplare în hibernare), peștera Șura Mare (cu peste 25.000 de exemplare în hibernare) sau Avenul de la Betfia (cu peste 7.000 de exemplare în colonia de maternitate). Colonii uriașe, de zeci de mii de exemplare se găsesc și în Franța, Bulgaria, Croația sau Spania.

Pe când coloniile de hibernare sunt de regulă formate doar din exemplarele speciei, coloniile de maternitate pot include și alte specii. Așadar, femelele liliacului cu aripi lungi se simt bine în coloniile de maternitate mixte, împreună cu femele de liliac comun (Myotis myotis), liliac comun mic (Myotis blythii), sau lilieci cu potcoavă (Rhinolophus spp.).

Liliacul cu aripi lungi este o specie de talie medie în comparație cu celelalte specii din România, cu o blană aproape uniformă la culoare, gri închisă, negricioasă-maronie. Denumirea speciei provine de la aripile foarte lungi și înguste, acestea permițând exemplarelor un zbor foarte manevrabil și rapid. Cu aripile lungi și înguste, liliacul cu aripi lungi vânează insecte în interiorul pădurilor de foioase, dar este importantă și proximitatea suprafețelor de apă. Pentru că formează colonii cu sute și mii de exemplare, acestea trebuie să se răspândească pe arii mari în căutarea insectelor. Astfel, specia poate să plece la distanțe considerabile în fiecare noapte, deseori la peste 10-15 km față de locul de adăpost, în căutarea insectelor.

Specia vânează de preferință lepidoptere, dar nu-i displac nici neuropterele, dipterele sau coleopterele. Ultrasunetele emise în zbor au o frecvență în jur de 55 kHz, și nu trebuie confundate cu ultrasunetele foarte similare ale liliacului pigmeu (Pipistrellus pygmaeus), care emite în jur de aceeași frecvență.

Liliacul cu aripi lungi este amenințat din cauza multor activități umane, de exemplu turismului din peșteri (inclusiv amenajarea peșterilor pentru turism în masă), silvicultura intensivă și proiecte de energie, de exemplu prin funcționarea parcurilor de eoliene, unde nu se aplică măsuri de prevenție. Dintre speciile europene de lilieci, liliacul cu aripi lungi este preconizat să aibă o restrângere de aproximativ 10-15% în arealul de distribuție datorită schimbărilor climatice. Este clasificată ca vulnerabilă (VU) de către IUCN la nivel european, cu populații în scădere.

Cum putem contribui la protecția liliacului cu aripi lungi?

Pentru mai multe informații despre specie și nu numai, vă recomandăm:

• Aulagnier S., Presetnik P. (2023): Schreibers’ Bent-Winged Bat Miniopterus schreibersii (Kuhl,1817). In: D. Russo(ed.), Chiroptera, HandbookoftheMammalsofEurope, pp 737–762.
• Fialas P.C., Santini L., Russo D., Amorim F., Rebelo H., et al. (2025): Changes in community composition and functional diversity of European bats under climate change. Conservation Biology, 39, e70025.
• Proiectul Conservarea transfrontalieră a liliecilor cu potcoavă în zona româno-sârbească a Porților de Fier (2020-2023), implementat de Centrul pentru Cercetarea și Conservarea Liliecilor, în parteneriat cu Grupul Myotis pentru Conservarea Liliecilor și colegi chiropterologi ai Muzeului de Istorie Naturală din Belgrad (Serbia), finanțat de Conservation Leadership Programme.