A sosit sezonul când puteți vota Liliacul anilor 2022-2023 în România. Liliacul cârn, care a deținut acest titlu în 2020-2021, este deja în hibernare, fie în peșteri, fie în scroburi. Urmând modelul european, unde momentan liliacul urecheat brun este desemnat pentru 2 ani, vă invităm să votați și voi pentru liliacul anilor 2022-2023 în România, desemnând o specie dintre cei trei finaliști:
Liliacul cu potcoavă al lui Blasius
Exclusiv cavernicol și cel mai rar Rhinolophus din Europa
Liliacul comun
Cu colonii care pot reprezenta cei mai vechi locatari în clădiri de patrimoniu
Liliacul urecheat gri
Cu urechi gigantice și atras de mediile rurale
Votul se desfășoară până în data de 31 ianuarie, ora 23:59, iar în 1 februarie vom anunța câștigătorul. Înainte de vot, puteți citi despre specii în detaliu mai jos.
Selectează favoritul tău și voteaza Liliacul anilor 2022-2023 în România!
Liliacul cu potcoavă al lui Blasius (Rhinolophus blasii)
Exclusiv cavernicol și cel mai rar Rhinolophus din Europa
Specia este cunoscută doar din aprox. 11 locații subterane din România (o țară cu peste 12.000 de peșteri), și cu o populație totală la nivel european de aprox. 30.000 de exemplare. Liliacul cu potcoavă al lui Blasius este vulnerabil la nivel european, și este cea mai rară specie din genul Rhinolophus, al liliecilor cu potcoavă. O specie exclusiv cavernicolă și sensibilă, depinde în foarte mare măsură de zonele carstice intacte și protejate. Coloniile speciei folosesc pe toată durata anului exclusiv locații subterane naturale (peșteri, avene) sau antropice (galerii de mină). Specia preferă zonele tipice mediteraneene sau submediteraneene (chiar și în România), vânând într-un habitat divers, care include tufăriș și zone deschise cu arbori.
Coloniile speciei sunt în declin semnificativ în toată Europa, cu factori de amenințare care includ turismul din peșteri, deranjarea coloniilor, vandalismul sau închiderea abuzivă a peșterilor. Zonele de hrănire sunt puternic afectate de activitățile miniere de la suprafață, utilizarea chimicalelor în agricultură și silvicultură, precum și de abandonarea practicilor tradiționale de pășunat și cosit.
Liliacul comun (Myotis myotis)
Cu colonii care pot reprezenta cei mai vechi locatari în clădiri de patrimoniu
Liliacul comun este una dintre cele mai mari specii de lilieci din România. Folosește atât locații subterane (ex. peșteri, galerii de mină), cât și clădiri (ex. turnul sau podul bisericilor) pentru formarea coloniilor. Acestea pot include zeci, sute, sau în cazuri excepționale mii de exemplare. Fiind o specie antropofilă, coloniile sunt deseori de zeci sau poate chiar de peste o sută de ani în aceeași clădire. Astfel, într-un sens respectiva colonie poate fi cel mai vechi locatar în clădirea respectivă, sau chiar “cea mai bătrâna membră” a comunităților respective.
Dar acesta este și motivul vulnerabilității speciei: coloniile de naștere (adică femelele și puii lor) din podurile spațioase ale unor clădiri sunt afectate semnificativ de acele renovări, care nu țin cont de principiile de conservare a liliecilor. Populații întregi depind doar de mila persoanelor sau entităților care efectuează renovarea clădirilor. Asta în ciuda faptului că există o serie de metode care permit atât protecția integrității monumentelor istorice, cât și protecția coloniilor rezidente. În plus, turismul din peșteri, mai ales din sezoanele critice, poate afectea la rândul lui în mod negativ coloniile prezente. Astfel este nevoie de aplicarea principiilor unui turism speologic responsabil.
Liliacul urecheat gri (Plecotus austriacus)
Cu urechi gigantice și atras de mediile rurale
Liliacul urecheat gri este atras de zonele rurale diverse, cu grădini și livezi, pășuni și fânețe, dar și terenuri arabile. În perioada de vară specia formează colonii mici de naștere (max. câteva zeci de femele) în podul clădirilor și în ciuda urechilor uriașe, ei se retrage rapid între grinzi la cea mai mică deranjare. Perioada de iarnă îi găsește în adăposturi subterane, hibernând solitar. Fiind o specie care tolerează foarte bine temperaturile scăzute, poate hiberna cu ușurință chiar și în zona intrării peșterilor, la temperaturi aproape de 0 grade celsius. Dar pentru a nu îngheța, urechile sunt pliate sub antebraț în timpul hibernării.
Datorită folosirii clădirilor ca adăpost, coloniile speciei pot fi puternic afectate de renovări neadecvate, inclusiv de tratamentul materialului lemnos cu materiale toxice pentru lilieci. Liliacul urecheat gri este foarte fidel vizavi de zona de reședință, vânând doar la maxim câțiva kilometri de clădirea folosită ca adăpost. Astfel, poate fi afectat și de folosirea intensivă a pesticidelor și insecticidelor în horticultură și agricultură în zona de reședință.
Dacă ai citit despre cele trei specii și te-ai decis, sari înapoi la vot!