A fost o cursă strânsă, deoarece toți finaliștii au fost lilieci cu potcoavă. Dar adunând 38% din totalul de 1.191 de voturi și like-uri, liliacul mic cu potcoavă devine Liliacul anilor 2024-2025 în România.
Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros), cu o greutate de 4-7 grame, nu doar că este cel mai mic dintre liliecii cu potcoavă, dar este și unul dintre cei mai mici din România. În ciuda mărimii, dintre speciile țării, aceasta emite ultrasunetele cu cea mai ridicată frecvență, la 108-114 kHz. După cum denumirea sugerează, acesta face parte din genul liliecilor cu potcoavă, adică lilieci care emit ultrasunetele nu prin gură, cum fac alte specii, ci prin foițele nazale speciale, în formă de potcoavă.
Ascultă aici fluieratul tipic al liliecilor cu potcoavă!
Specia este prezentă în toate zonele majore ale României, dar cele mai multe observații provin din zonele de deal și de munte, fiind vorba de exemplare în hibernare în adăposturi subterane sau ultrasunete emise din habitate de hrănire. În baza de date online a liliecilor din România și Moldova, care va fi lansată oficial în toamna anului curent, specia are deja peste 1.000 de observații din perioada 2010-2024.
Iarna putem întâlni specia în peșteri, galerii de mină sau pivnițe. În timpul hibernării, chiar dacă exemplarele atârnă aproape unul de celălalt, ei nu se ating niciodata, contrar cu alte specii, care formează colonii foarte compacte. Pe departe cea mai mare populație de hibernare cunoscută din România se află în Parcul Natural Grădiștea Muncelului – Cioclovina. Peste 1.000 de exemplare hibernează într-un sistem de 4 peșteri apropiate. Populații semnificative de hibernare se mai cunosc din Cheile Vârghișului, din Munții Pădurea Craiului, Munții Metaliferi și Platoul Mehedinți.
Una dintre cele mai mari colonii europene ale speciei se află în Marea Britanie, într-o locație obișnuită, un „frigider” subteran (foto mai jos, autor: Vincent Wildlife Trust), cu circa 1.000 de lilieci hibernând pe o suprafață mică. Cea mai mare colonie de hibernare a speciei din Europa se află în Peștera Javoříčské din Cehia, unde și noi am făcut o vizită în cadrul unul proiect internațional din care facem parte. Sunt peste 1.500 de exemplare în hibernare în peșteră.
Specia preferă să vâneze insecte în păduri de foioase și mixte, la marginea acestora, pe pajiști împădurite și în livezi. Are aripi scurte, ce permit o manevrare extrem de precisă în timpul zborului, astfel specia vânează cu ușurință și în vegetație densă. Însă tot datorită aripilor scurte, specia are un zbor lent și astfel nu parcurge distanțe mari până la habitatele de hrănire. În medie, zboară pe o distanță de 1-4 km de la adăpost. Ajuns în habitatele de hrănire, specia consumă o diversitate mare de insecte, de exemplu țânțari, fluturi de noapte și multe altele. Specia nu zboară pe distanțe mari nici în cazul migrației sezoniere. Distanța dintre locurile subterane de hibernare și locurile unde se formează coloniile de naștere sunt sub 20 km, recordurile fiind de 140-150 km.
În sezoanele calde, liliacul mic cu potcoavă folosește podul clădirilor, de regulă cu temperaturi ridicate de peste 30˚C, unde femelele formează coloniile de naștere. Nu se știe cu exactitate vârsta maximă posibilă pentru specie, dar recordurile cunoscute sunt între 14 și 21 ani. În România, cea mai mare colonie de naștere a speciei este formată din 100-150 de femele, deși în momentul de față supraviețuirea coloniei este pusă sub semnul întrebării. Acest lucru se datorează modificărilor care se aduc clădirii, modificări ce sunt în detrimentul coloniei. O altă colonie de naștere importantă a speciei este formată din 40-60 femele, în Peștera de la Despicătura din Parcul Național Domogled – Valea Cernei. Fiind într-un loc foarte expus (parcarea unui hotel), peștera a primit recent un grilaj prietenos pentru lilieci în cadrul proiectului nostru transfrontalier din Banat. De asemenea, mediul subteran a fost și curățat de resturile rețelei ruginite de apă termală (neutilizată), în cadrul proiectului nostru internațional LIFE+.
Specia este strict protejată și inclusă în legislația națională și europeană. Cea mai mare amenințare pentru colonii este renovarea acelor clădiri care adăpostesc femelele în timpul nașterii. Dacă în cazul acestor renovări nu se ține cont de prezența liliecilor (în sensul păstrării detaliilor originale din podul clădirii), colonia se poate destrăma, sau poate duce la o mortalitate ridicată în rândul puilor.
Liliacul mic cu potcoavă este specia stindard pentru proiectul internațional LIFE+ Podkowiec Towers, toate țările partenere (Polonia, Cehia, Slovacia și România) având componente în proiectele lor de a proteja adăposturi ale speciei. De exemplu, în România o să consolidăm intrarea unei galerii de mină, unde se află o populație semnificativă de hibernare a speciei, de peste 30 de exemplare.
Pentru mai multe informații despre specie, vă recomandăm:
- Schofield H., Reiter G., Dool S. (2023): Lesser Horseshoe Bat Rhinolophus hipposideros (André, 1797). In: Russo, D. (eds) Chiroptera. Handbook of the Mammals of Europe. Springer, Cham. https://doi.org/10.1007/978-3-030-44029-9_39.
- Schofield, H.W. (2008) The Lesser Horseshoe Bat Conservation Handbook. Vincent Wildlife Trust.
